Fiecare devenire cere un doliu tăcut după sinele care ne-a ajutat să supraviețuim

Există în fiecare dintre noi o ființă amânată, o promisiune care respiră încet sub straturile groase ale obiceiurilor, ale fricilor cuminți și ale justificărilor elegante. O purtăm ca pe o fotografie veche în buzunar, îndoită la colțuri, scoasă din când în când ca să ne amintim cine am fi putut deveni. Ne recunoaștem în ea…

Reflecții…

Ce bine că ni s-a oferit TIMP. Am tânjit atât de mult după acest timp… Nici nu știam câtă nevoie aveam de el. Iată că ni s-a dat… TIMP. Și ce binecuvântare este să te poți bucura de un asemenea dar, să îi găsești exact înțelesul, să mergi pe firul realizării sale, având ca scop…