Deși iubirea, înțelegerea, conexiunea, sinceritatea, comunicarea asertivă și o viață sexuală de calitate par să fie baza pentru o relație de cuplu sănătoasă, adevărul e că ceea ce face ca aceste aspecte să se poată manifesta este bunătatea. A fi un om bun este o calitate esențială pentru a putea crea relații armonioase și frumoase cu cei din jur.

Diferiți psihologi și cercetători care urmăresc și cercetează longevitatea și sănătatea emoțională a cuplurilor au observat că o valoare des întâlnită printre cuplurile fericite și trainice este cea a BUNĂTĂȚII.

Potrivit DEX al Limbii Române – ”BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să…) = te rog, fii bun (să…). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.”

Având atât de multe ingrediente sănătoase izvorâte din bunătate, singurul rezultat al acestui tip de comportament nu poate fi decât unul pozitiv, înalt ca vibrație și aducător de și mai mult bine.

Relațiile interumane sunt construite pe colaborare, comunicare și conexiune. Iar bunătatea este un comportament care îi apropie pe oameni. Se spune că binele atrage bine. Atunci când manifestăm bunătate față de cei din jurul nostru, vom primi înapoi de la ei o reacție pozitivă. Bunătatea reduce distanța emoțională între oameni, reduce numărul de stări negative si înlesnește cooperarea și buna înțelegere.

În plus, putem observa că bunătatea se transmite: atunci când suntem buni cu cei din jur, îi inspirăm și pe ei să procedeze în același fel, propagând un efect pozitiv de domino. Psihologii spun că unele dintre cele mai importante surse de fericire sunt legate de împlinirea personală, relațiile interumane și de sentimente precum iubirea, compasiunea, generozitatea sau bunătatea. A dărui este un gest nobil, care depășește granițele individualismului și oferă un sens al apartenenței la un scop mai înalt.

Bunătatea este un comportament generos, ce aduce beneficii atât autorului, cât și destinatarului. Pe de-o parte, noi, ca autori, vom fi mai multumiți de noi înșine, mai satisfăcuți că putem aduce bucurie în viața celor din jur, ne vom simți conectați cu aceștia. Numeroase studii arată că cel care dăruiește experimentează, de fapt, un sentiment mai profund de fericire decât cel ce primește. În același timp, desigur, bunătatea noastră va aduce bucurie în viața celor față de care o manifestăm.

În ceea ce privește cuplul, bunătatea aduce beneficii deosebite, deoarece întreaga energie vitală este îndreptată spre cooperare și transmiterea mesajului: îmi pasă de tine, mă interesează ce spui, spune-mi mai mult despre tine și interesele tale, sunt aici pentru tine.

Astfel această valoare le procură celor doi parteneri împlinirea nevoilor psihologice de a se simti conectați, de a simți că fiecare contează, că sunt semnificativi pentru celălalt și încurajați să își împlinească visurile și așteptările cu care au intrat în relația de cuplu. Bunătatea are darul de a trezi curajul si sentimentul de siguranță în parteneri, de altfel vitale într-o lume competitivă.

Uneori este nevoie ca o singura persoană importantă pentru tine să creadă în tine, pentru a te simți chiar tu în siguranță și pentru a te încuraja să fii mai bun și mai dăruit scopului tău. Prin bunătatea practicată zilnic în relația de cuplu se insuflă un sentiment de apartenență și siguranță. Oricine simte beneficiile bunătății pe pielea sa, poate recunoaște din interior creșterea stimei de sine și a dispoziției spre a răsplăti mai departe sau de a întoarce cumva binele primit.

Reciprocitatea nu întârzie să apară. Bunătatea revărsată în cuplu aduce confort și liniște sufletească, iar partenerii sunt mai generoși în a-l pune pe NOI în fața lui EU. Astfel nu doar cuplul are de câștigat, ci întreaga familie și comunitate din care fac parte cei doi.

John Gottman este unul dintre cei mai importanți cercetători ai relațiilor de cuplu. În 1986 a fondat ”The Love Lab” sau ”Laboratorul de iubire” începând să adune diferite descoperiri în ceea ce privește relațiile sănătoase.

Acesta a organizat interviuri cu cupluri proaspăt căsătorite, montând electrozi pe corpurile partenerilor, pentru a le măsura reacțiile la discuții despre cum s-au cunoscut, despre un conflict major, despre amintiri plăcute împreună. După 6 ani, Gottman a vrut să vadă care dintre cupluri mai sunt împreună și le-a invitat din nou la interviuri. În urma analizei rezultatelor fiziologice obținute cu ajutorul electozilor montați pe corpul partenerilor, concluziile lui Gottman au fost că perechile se împart în două categorii: Maeștrii – cei care erau încă fericiți împreună și Dezastrele – cei care fie se despărțiseră între timp, fie nu mai erau fericiți împreună. Iar diferența o face activitatea fiziologică. Cu cât cuplurile erau mai active din punct de vedere fiziologic (bătăile inimii intense, glandele sudoripare active, circulația sângelui accelerată etc.), cu atât relația lor se deteriora în timp, deoarece funcționau mereu pe principiul ”luptă sau fugi”.

Cercetătorii au observat că Maeștrii fuseseră foarte calmi în timpul interviurilor inițiale, chiar și atunci când aveau conflicte, le rezolvau fără să se agite sau să ridice vocea. Dezastrele erau agitate, mereu într-o stare de atac și conflict, chiar și atunci când povesteau despre momentele lor frumoase. Mai departe, Gottman a creat un laborator care arăta ca o pensiune frumoasă pentru cupluri. Acolo a invitat în vacanță 130 de perechi abia căsătorite, pe care le-a urmărit în timp ce ele își vedeau de viața lor: gătit, spălat, gospodărit etc. Imediat, Gottman a făcut o descoperire majoră, care părea să ofere răspunsul la întrebarea ”De ce unele cupluri răzbesc și altele nu?”. Este vorba despre cererile de conectare, pe care Gottman le numește„bids”, și reacțiile partenerilor la acestea. În cuplurile în care partenerul răspunde la nevoia de conectare a celuilalt cu deschidere și interes, relația lor are toate șansele să răzbească în timp. Acolo unde partenerii nu reacționează, sau chiar mai mult, sunt deranjați de cererea de conectare, aceștia fie vor divorța, fie vor rămâne împreună din compromis, nefiind fericiți. Prin simpla observare a acestui comportament, Gottman poate prezice care cupluri vor rămâne împreună și care nu.

Dacă în cazul Maeștrilor, partenerii sunt setați să observe toate lucrurile bune, demne de admirat pe care le face celălalt, în cazul Dezastrelor, aceștia caută numai greșelile sau lucrurile demne de criticat pe care le face celălalt. Bineînțeles că acolo unde accentul este pus pe lucruri pozitive, intră în rol și este cultivată bunătatea. Iar acolo unde focusul este pe lucrruri negative și critică, dispare și bunătatea.

Exprimarea reciprocă a sentimentelor de afecţiune pentru partener salvează căsnicia.

Subiectul bunătății ca ingredient al longevităţii unui cuplu fericit este adus în discuţie și de către Danièle Balmelle, consilier conjugal la Asociaţia Franceză a Centrelor de Consiliere Conjugală (A.F.C.C.C). Autoare a unor studii referitoare la relaţiile de cuplu, Daniele Balmelle susţine că atunci când cei doi parteneri ştiu să-şi exprime bunătatea unul faţă de celălalt, relaţia este în siguranţă.

Ea este de părere că există mai multe modalităţi prin care putem fi buni unul cu celălalt şi toate aceste gesturi îi oferă partenerului siguranţă, linişte sufletească şi încredere. Bunătatea pare să fie singura verigă care poate ţine doi oameni împreună cu adevărat.

 “Primul pas pe calea bunătăţii este să vă atingeţi partenerul chiar şi atunci când nu sunteţi în pat”, explică specialista franceză. “De multe ori oamenii căsătoriţi, care mai au şi copii, uită să se ţină de mână, să se sărute tandru pe obraz sau pur şi simplu să se sărute ca doi adolescenţi îndrăgostiţi, chiar dacă sunt în public. Trebuie ca ambii parteneri să se simtă iubiţi şi altfel decât strict ca obiecte de obţinere a plăcerilor sexuale”, susţine Balmelle. Nu este nimic mai important decât strângerea de mână a celui drag atunci când eşti într-un moment dificil.

Al doilea pas este să vă creaţi un obicei din a fi buni şi tandri cu celălalt, chiar dacă nu aveţi neapărat dispoziţia necesară sau aveţi unele reproşuri de făcut în legătură cu comportamentul partenerului. Spre exemplu, un soţ iubitor ajuns acasă nu se aruncă pe canapea în faţa televizorului interesându-se doar de meniul cinei, ci îşi ascultă soţia (chiar dacă uneori acest lucru îi poate părea un adevărat supliciu!), îi masează umerii soţiei şi încearcă să o liniştească atunci când este îngrijorată din diverse motive ce ţin de problemele de serviciu sau de problemele domestice. Chiar dacă nu întotdeauna soţia nu îşi exprimă pe moment recunoştinţa, va şti că şi soţul este la fel de obosit şi că are la rândul lui nevoie de relaxare, iar în timp va aprecia eforturile soţului ei de a menţine calmul şi echilibrul în căsnicie.

“Există cupluri care îşi pun pasta de dinţi pe periuţă reciproc, sau situaţii când soţia îi pregăteşte soţului pachetul cu mâncare pentru serviciu, sau îl aşteaptă trează atunci când soţul trebuie să lucreze până târziu”, povesteşte specialista în probleme de cuplu. Aceste adevărate ritualuri, în care cei doi fac mici sacrificii pentru celălalt, au darul de a-l face pe cel/cea cu care convieţuiţi să simtă că se poate baza pe partener. Este un mesaj zilnic, că partenerul rezonează pe aceeaşi lungime de undă, că este gata oricând să sară în ajutor şi că o face cu plăcere.

Să spui “mulţumesc” sau “te rog”, sunt de asemenea formule incluse la capitolul bunătate. “Atunci când soţul sau soţia ta face ceva pentru tine, nu este deloc rău să-i mulțumești”, explică specialista de la A.F.C.C.C. “Iar dacă îţi ceri iertare atunci când faci ceva greşit , partenerul tău va simţi că nu ai intenţionat să-l răneşti. Mai mult, acest tip de politeţe elementară demonstrează respect pentru partener, o condiţie esenţială pentru orice relaţie de succes.

Complimentele ajută mult. ”Spune-i partenerului sau partenerei tale cât de bine arată sau ce idee bună a avut să se îmbrace într-un anume fel”, explică Danièlle Balmelle. “Toţi avem nevoie de confirmări. Este foarte important ca aceste confirmări să vină de la persoana pe care ne bazăm cel mai mult în viaţă” susţine ea.

Mai valoroase decât complimentele spuse direct sunt vorbele bune pe care le spunem despre partenerul nostru în faţa celorlalţi. Un compliment făcut de faţă cu prietenii sau un moment în care ne vorbim partenerul “de bine” atunci când nu este de faţă are efecte profund benefice asupra relaţiei. În primul rând, ne întăresc propriile convingeri despre cât de mult ne iubim partenerul şi de ce. În al doilea rând, deseori se întâmplă ca unul din soţi să afle că cel cu care convieţuieşte l-a vorbit de bine şi acest lucru îl face să fie foarte mândru la rândul său de partener. În astfel de situaţii, ambii parteneri se simt norocoşi că s-au găsit reciproc.

Bunătatea în momente dificile face minuni. “Dacă soţul tău tocmai şi-a pierdut slujba, este mult mai bine să pregăteşti o cină romantică şi să-i sugerezi să sărbătoriţi faptul că a scăpat de o slujbă care nu-i plăcea şi să ciocniţi un pahar pentru următoarea slujbă care va fi mai bună şi mai bine plătită, chiar dacă în sinea ta te îndoieşti de acest lucru”, recomandă Danièlle Balmelle. Este o demonstraţie că ştii să-i fii alături şi la greu. În plus, impui atitudinea corectă faţă de un necaz: optimism şi puterea de a o lua de la capăt.

Gottman atrage atenția asupra faptului că ”bunătatea nu înseamnă că nu manifești niciodată furie”. Și așa e: bunătatea nu te scutește de stări mai puțin plăcute. Diferența care se simte în cazul oamenilor buni constă în felul în care aceștia își gestionează aceste stări negative. Așadar, într-un cuplu în care se manifestă bunătate, partenerii vor gestiona mai ușor, mai eficient și cu empatie situațiile conflictuale.

Așadar, să fim buni!

 

Fragment din cartea Ghidul Relației de Cuplu.