Abuzul nevăzut este de cele mai multe ori trecut cu vederea, neluat în seamă, neidentificat. Adesea, nici victima, nici agresorul nu realizează că se află într-o situație de abuz.
Cel mai eficient mod de a identifica abuzul, este acela de a urmări semnele, a le recunoaște și a acționa încă de la primele manifestări. Cu cât abuzul este identificat mai devreme, cu atât mai ușor se poate lucra cu persoanele implicate în situația/relația abuzivă.
Astfel un prim pas spre soluționarea problemei este conștientizarea faptului că există o problemă. Dacă dorim să vindecăm un abuz, înainte de toate acesta trebuie să existe și să fim conștienți de el.
Apelarea la un specialist, consilier sau terapeut este esențială.
În cazul unui abuz psihologic/emoțional incipient, șansele de vindecare și stopare a acestuia sunt mult mai mari decât în cazul abuzurilor avansate, ale căror victime manifestă deja simptome ale stresului post-traumatic complex, anxietăți sau chiar somatizări sub diferite forme.
Dacă abuzul este deja unul avansat, în care victima prezintă simptomele expuse mai sus, sau dacă este vorba despre un abuz care implică violență fizică sau sexuală, se recomandă, pe lângă terapie, ieșirea imediată din contextul abuziv. De asemenea, în situația în care agresorul prezintă simptome ale unui tulburări evidente de personalitate sau boală mentală care are ca manifestare violența asupra celorlalți, la fel, este recomandată, dincolo de terapia propriu-zisă, ieșirea din relație.
Pentru a ieși dintr-o asemenea relație, se recomandă ca victima să țină cont de anumite lucruri și să acționeze în consecință. Astfel:
1. Înainte de părăsi relația
• să își deschidă un cont bancar de care agresorul să nu afle, în care, cum și când poate, să pună niște bani de-o parte;
• să închirieze o căsuță poștală la cea mai apropiată poștă, unde să își redirecționeze toată corespondența;
• să caute un loc sigur unde se poate refugia, unde partenerul să nu o poată găsi;
• să reia subtil legătura cu familia sau prietenii care o pot susține și pe care i-a îndepărtat pe parcursul relației sale cu agresorul;
• să le împărtășească acestora prin ce trece;
• dacă este posibil, să înceapă terapia; asta îi va da mai multă putere să meargă înainte;
• să facă copii xerox la toate actele de care s-ar putea să aibă nevoie (certificatele de naștere ale sale sau ale copiilor, chitanțe, facturi, contracte etc.);
• să-și pună la loc sigur propriile documente, precum: cartea de identitate, pașaport, certificat de căsătorie, poze sau alte documente pe care ar dori să le păstreze ;
• să nu vorbească nimic despre asta cu agresorul;
• să strângă cum poate dovezi ale abuzului, fie înregistrări video/audio, fie mesaje, email-uri etc.
2. În timp ce părăsește relația:
• să se asigure că are pregătit un bagaj cu toate cele necesare, fie în mașină (dacă intenționează să plece cu mașina), fie ascuns în casă;
• să fie sigură că partenerul este la servici sau ocupat cu altceva în afara casei;
• să închidă imediat conturile comune sau să anunțe banca și să ceară consultanță în acest sens;
• să fie sigură că are unde pleca sau la cine apela pentru ajutor;
• să nu îi spună partenerului că pleacă.
3. După ce a plecat:
• să nu se mai întoarcă!
• să nu răspundă la telefon;
• să fie atentă să nu aibă instalate pe telefon aplicații prin care acesta o poate urmări; eventual, dacă are posibilitatea, să își schimbe imediat telefonul;
• să nu se mai întâlnească niciodată singură cu agresorul; de exemplu, dacă trebuie să-și ia restul lucrurilor din casă, să fie însoțită de un reprezentant al legii sau de o cunoștință care să o poată apăra la nevoie de agresor;
• de preferat ar fi să evite orice discuție sau întâlnire ulterioară cu abuzatorul, să își schimbe numărul de telefon, să îl blocheze pe rețelele sociale, pe mail sau pe telefon(dacă nu dorește să își schimbe numărul);
• să accepte că nu va exista o „încheiere” pașnică; va fi nevoie să-și continue viața fără această încheiere;
• în funcție de gravitatea cazului, să obțină un ordin de restricție;
• să înceapă să aibă grijă de sine; s-ar putea să întâmpine dificultăți în a adormi, or somnul este foarte important în această perioadă; să contacteze un specialist;
• să continue/înceapă terapia.
Este important de știut că a fi implicat într-o relație abuzivă nu este o rușine, nici pentru victimă, dar nici pentru agresor. Orice comportament abuziv are în spate răni emoționale, traume. Așadar, abuzul este necesar să fie privit ca un efect al traumelor prin care fiecare persoană dintre cei implicați a trecut de-a lungul vieții sale. Pentru majoritatea oamenilor, comportamentul abuziv a apărut ca mecanism de coping și apărare încă din primii ani ai copilăriei. Ulterior acest mecanism a devenit comportamentul automat al persoanei, indiferent de mediu și context relațional. În spatele fiecărui comportament se află o trăire, un sentiment, o emoție. Și în spatele fiecărei emoții se află o nevoie nesatisfăcută, majoritatea acestor nevoi provenind din copilărie. Dacă nevoia este identificată și atenția se mută pe această nevoie și nu pe comportamentul efectiv, vindecarea începe să își facă loc, pentru că ne concentrăm astfel pe cauză și nu doar pe efect.
Din nefericire, însă, nu toate rănile pot fi vindecate și nu toți abuzatori se pot vindeca. Iar în cazul unei relații care nu are nicio șansă de salvare și care, mai mult de atât, reprezintă un pericol real pentru viața victimei, se recomandă ieșirea imediată din relație.
Există diferite programe și centre pentru victimele violenței domestice. Acestea furnizează și servicii de consiliere, precum și de asistență juridică. În caz de abuz, indiferent de gravitatea acestuia, victima poate apela la aceste centre, pentru a primi consiliere, sprijin și susținere. De altfel, și cel care se identifică a fi abuzator poate apela la ajutor specializat. Este chiar recomandat.
Linia telefonică gratuită destinată victimelor violenței domestice:
Jurnal de cuplu 