Există o nevoie intensă de (re)conectare printre oameni: fie la natură, fie la Univers, fie la alți semeni. Se simte dorința de a trăi în conexiune cu Întregul. Și asta nu poate decât să mă bucure, deoarece în sfârșit oamenii par să recunoască de unde vin, iar prin asta realizează acea formă de energie numită ”unitate”.

Știu că pentru unii sintagma de ”iubire necondiționată” e doar apă de ploaie și nu înseamnă nimic. Însă în acest weekend am avut ocazia să simt cum e să oferi și să primești iubire necondiționată. Și credeți-mă că am stat ceva pe gânduri întrebându-mă dacă sigur e ”necondiționată”. 

Am observat în relația cu copiii mei că iubirea de mamă NU e necondiționată. Iubești pentru simplul fapt că e copilul tău și pentru că te simți împlinită iubindu-l. Deja sunt două condiții. În relația cu soțul meu am observat că îl iubesc pentru felul în care mă face să mă simt iubirea pe care i-o port…și pentru că e el așa cum e….și pentru că mă simt fericită iubindu-l. Iată și aici condiții.

Dar astăzi…astăzi nu a fost vorba nici despre copii, nici despre soț, nici despre cineva apropiat. Astăzi a fost vorba despre un străin…un străin care oferea iubire tuturor, fără să urmărească să se simtă el în vreun fel sau să vrea ceva de la ceilalți. Astăzi am văzut cum se simte iubirea necondiționată: să oferi fără să cunoști, pur și simplu pentru că exiști. Să fii acolo, în acel moment, atât de prezent încât nimeni să nu te poată destabiliza ori ”detemporaliza” …să fii pentru ceilalți și nu pentru tine.  Sau doar SĂ FII.

Când devii conștient de faptul că a exista e suficient pentru a avea un rost, că misiunea ta până la urmă este ființarea, că lucrurile oricum se întâmplă și că, atunci când îți asumi că ești Ce Ești, decizi SĂ FII pentru tot restul vieții tale, parcă întreg Universul ți se dăruiește, punându-ți la dispoziție toate resursele de care ai nevoie. Calea ta prinde contur, iar obstacolele se dau la o parte…și dacă n-o fac, oricum nu te afectează, pentru că prin asumare deții puterea de a trece prin orice, având Divinitatea de partea ta.

Ah…ASUMAREA…revin și iar revin la ea. Dacă fiecare om de pe acest Pământ și-ar asuma Cine Este și ce îi place lui să facă, tot ce există ar intra în armonie perfectă. Da, știu…sunt idealistă și cu siguranță nerealistă, însă cred că există acel ”ÎMPREUNĂ” care are capacitatea de a muta munții din loc și de a transforma orice formă joasă de energie într-o vibrație înaltă. Noi îl creăm. Dar pentru asta este important să ne asumăm! Doar în acest mod vom putea experimenta acea ”iubire necondiționată” despre care doar am auzit vorbindu-se. Și astfel, vom ajunge acasă.

Până atunci, să ne vedem cu bine la diferite evenimente de spiritualitate și nu numai! Căci sufletele conștiente se atrag unele pe altele și nu se sperie când se întâlnesc, ci se contemplă recunoscându-se.