Vedem atât de multe știri în ultimul timp, tocmai din orașul nostru, din Cluj-Napoca, în care copiii fie sunt expuși unor comportamente extrem de violente din partea dascălilor, fie profesorii sunt batjocoriți de către elevi pe rețelele de socializare. Culmea este că în toată această afacere, părinții copiilor nu joacă nici un rol decât la nivel de circ mediatic!!!

Oare câți dintre părinții acestor copii și-au pus vreodată întrebări de genul: ”Sunt fericit(ă) în acestă relație?”, ”Mă simt iubit(ă) și respectat de partenerul meu?”, ”Aduc cu mine acasă toți nervii acumulați la job?”, ”Oare copilul meu crește într-un mediu propice din punct de vedere emoțional?”. Oare câți dintre ei sunt conștienți de moștenirea pe care o lasă copiilor lor? Nu casele și terenurile, ci emoțiile și tiparele comportamentale. Oare câți profesori stau câteva secunde înainte de a intra la ore și se pregătesc din punct de vedere emoțional pentru a putea inspira sufletele acestor copii?

Din câte am înțeles din declarațiile celor implicați în aceste situații mediatizate, nici cadrele didactice nu aveau o situație tocmai roz acasă. Iar acest lucru este folosit drept scuză atât de părinți cât și de profesori. Cred că am ajuns la un nivel de evoluție la care nu mai țin aceste scuze. Avem acces la atât de multă informație, atât de multe evenimente de dezvoltare personală, cărți și articole, site-uri, sute de cabinete de psihologie, sute de oameni care fac coaching în fiecare oraș…Când o să renunțăm la a mai găsi scuze de genul ”am o situație nu tocmai roz acasă…” și o să facem ceva în acest sens?