Despre lucrurile pe care le credem „imposibile”

Oamenii își pun dorințe, își setează intenții, vizualizează sau își stabilesc termene limite pentru lucruri ușor de atins. Am fost învățați să nu visăm prea mult sau prea departe, deoarece, dacă un obiectiv nu este ușor de atins, acesta nu se va realiza.

Privim visurile noastre ca pe niște munți foarte înalți, greu de escaladat, plini de provocări, obstacole și condiții vitrege, fără să înțelegem că cele din urmă sunt doar născociri mentale, menite să ne protejeze de emoțiile intense pe care le-am putea experimenta în caz de eșec… sau poate chiar și în caz de succes. Dacă am identifica eticheta mentală atribuită visurilor noastre și anume, cea de a fi „imposibil de atins” și chiar am înțelege că nu este nimic mai mult decât felul în care mintea noastră alege să califice visurile pe care le avem, s-ar putea să realizăm că ceața în care părea că ne rătăcim în timp ce escaladăm muntele se trage, de fapt, de la aburirea ochelarilor noștri și nicidecum de la condițiile exterioare. Să alegem, așadar, să pornim la drum, dar nu înainte să ne ștergem bine ochelarii de toate limitele autoimpuse, temerile și scuzele cu care ni i-am aburit.

Datorită acestor temeri, am coborât linia care separă posibilul de imposibil mult mai jos, ajungând să ne limităm ambițiile doar la ce pare mai ușor accesibil, confundând posibilul „mai puțin accesibil” cu imposibilul.

Toate ideile marilor vizionari (Albert Einstein, Nikola Tesla, Bill Gates, Steve Jobs, Elon Musk etc.) au părut, la început, absurde. Însă toți au mers mai departe, în ciuda descurajărilor celor din jur. Și odată cu ambiția și curajul lor și omenirea a mers înainte. Pentru fiecare idee nebunească a fost nevoie de un om cu mintea deschisă, pentru a o duce la îndeplinire. Când spun minte deschisă, mă refer la acea capacitate a omului de a vedea posibilul chiar și atunci când toți ceilalți spun că „e imposibil”.

Și pentru a vedea că nu este nevoie să fii un geniu pentru a transforma imposibilul în posibil, să ne gândim fiecare, în urmă, la câteva lucruri pe care, inițial, le consideram imposibile, dar care au devenit posibile doar pentru că noi nu am renunțat sau pentru că, pur și simplu, am schimbat eticheta mentală din „imposibil” în „posibil”. Și acesta ar putea fi un exercițiu chiar eficient pentru a înlătura limitele autoimpuse ori prejudecățile pe care le avem cu privire la scopurile, dorințele sau visurile noastre.

Exercițiu

Gândește-te la trei lucruri pe care le considerai imposibile, dar pe care, până la urmă, le-ai obținut/făcut/atins. Așa cum un munte poate părea dificil sau imposibil de urcat, când ești la baza lui, tot așa, orice vis poate părea imposibil, până când te apuci să lucrezi în direcția împlinirii lui. Pe măsură ce escaladezi muntele, constați că se poate, iar când ajungi în vârf, realizezi că, de fapt, nu a fost imposibil, ci poate doar puțin mai greu. Sau poate că te-ai bucurat și de urcat/călătorie și atunci nici măcar greu nu a mai fost.

Notează cele trei lucruri și amintește-ți cât de „de neatins” păreau, iar acum conștientizează că le ai și te bucuri de ele.

Îți amintești cât de mult îți doreai, la un moment dat, să ai ce ai acum (job-ul/partenerul/copilul/casa/succesul etc.) ?

Eu, de exemplu, credeam că nu o să reușesc niciodată să public o carte. Am făcut-o! Credeam că este imposibilă relația pe care o am acum cu soțul meu. O am! Credeam că niciodată nu o să am cabinetul meu. Îl am! Și lista poate continua… deoarece am făcut să fie posibile multe din lucrurile pe care le credeam imposibile la un moment dat.

Chiar dacă, așa cum ai văzut mai sus, lista poate conține lucruri aparent banale, totuși vorbim despre lucruri pe care nu am crezut că le vom face/avea vreodată și iată că le avem. Așa că nu trebuie să ai în vedere lucruri nu-știu-cât de mărețe. Este suficient să identifici tot ce nu credeai că o să ai vreodată și totuși ai.

De fiecare dată când te consideri incapabil sau insuficient de bun ori de pregătit, recitește lista. Îți va aminti că imposibilul devine posibil când nu renunți și te va ajuta să mergi mai departe cu visul tău. Iar asta te va ajuta să depășești cu mai multă ușurință obstacolele fizice sau mentale pe care le poți întâmpina.

Orice lucru poate deveni posibil dacă nu încetezi tu să crezi în el.  

 

One thought on “Despre lucrurile pe care le credem „imposibile”

  1. Pingback: Am lipsit mult, dar avem o explicație… :D | Jurnal de cuplu

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.