Fiecare relație de cuplu se confruntă cu ”probleme”. Asta nu înseamnă că partenerii nu sunt în relația potrivită. Întrebați în cadrul unui seminar dacă considerăm că avem o relație ideală de cuplu, am răspuns amândoi fără ezitare că DA. Răspunsul a venit natural, nu pentru că în relația noastră nu ar exista conflicte sau momente dificile și inconfortabile, ci pentru că fiecare dintre aceste situații, prin felul în care au fost gestionate, ne-au apropiat ca și cuplu, ne-au consolidat relația. Așadar, în acest articol vom expune reacțiile cuplurilor la problemele apărute în relație, precum și modalitățile benefice de gestionare în mod conștient a acestora.

Printre comportamentele eronate întâlnite în cadrul unei relații de cuplu se numără: critica, atitudinea defensivă, atitudinea superioară față de partener și nepăsarea.

1. Critica este cel mai des întâlnit comportament distructiv într-o relație inconștientă de cuplu, erodând în mod constant nivelul de respect reciproc al partenerilor. În această situație, cei doi se învinuiesc reciproc pentru problemele apărute, considerând drept cauză caracterul și felul de-a fi al celuilalt. Recunoașteți sintagme de genul: ”din cauza ta am ajuns în această situație”, ”ție ți-a trebuit asta”, ”tu ești singurul vinovat de ce ni se întâmplă acum”, ”dacă n-ai fi tu așa cum ești, ne-ar fi mai bine”?

Partenerii unei relații conștiente abordează diferit această situație. Ei nu se vor învinui reciproc pentru problema apărută, ci vor înțelege că amândoi au contribuit la aceasta, identificând partea lor de vină. Vor începe discuția într-un mod tandru și cald, punând accentul pe propriile sentimente și nevoi, pe înțelegerea cauzei, diminuând astfel starea de conflict. În acest caz, ambii parteneri își vor putea investi întreaga energie în rezolvarea situației apărute. Ca și rezultat, partenerii profită de această ocazie pentru a se cunoaște mai bine, crescând astfel nivelul de intimitate dintre ei.

2. Atitudinea defensivă apare într-o relație inconștientă ca și efect al criticii. O altă cauză este luarea lucrurilor în mod personal. Ca și mod de manifestare, atitudinea defensivă poate lua două forme: contraatacul și victimizarea. Niciuna dintre ele nu este de dorit în cadrul unei relații, deoarece agravează conflictul dintre parteneri.

În cadrul unei relații conștiente, partenerii nu iau lucrurile în mod personal, nu răspund la provocări, rămânând astfel deschiși către a afla și a înțelege nevoia celuilalt mascată în spatele ”atacului”. O astfel de abordare permite descoperirea adevăratelor cauze ale conflictului apărut, ieșind astfel la iveală și soluțiile de gestionare.

3. Atitudinea superioară față de partener este un comportament frecvent întâlnit în cadrul relațiilor inconștiente. Unul dintre parteneri îl tratează în permanență cu superioritate pe celălalt, prin insulte, jigniri și aroganță. De multe ori acest tip de comportament se manifestă în public, amplificând efectul umilinței. Efectul pe termen lung asupra aspectului emoțional al relației este devastator. Din punct de vedere psihologic, se cultivă relația de agresor-victimă, dând naștere multor traume și răni emoționale.

Într-o relație conștientă nu numai că partenerii nu se tratează cu superioritate, dar scot în evidență calitățile celuilalt. Profită de fiecare ocazie pentru a-și arăta admirația și respectul pentru omul de lângă. Ei sunt conștienți de faptul că orice valoare recunoscută la celălalt este un aport binevenit relației. De altfel, cu toții știm că prin apreciere și admirație se încurajează dezvoltarea unui comportament pozitiv. Poziția de egalitate și importanță recunoscută de amândoi partenerii duce la creșterea stimei de sine și la diminuarea frustrărilor, până la vindecarea rănilor emoționale din relațiile anterioare.

4. Nepăsarea intervine în relația inconștientă de cuplu atunci când unul dintre parteneri nu mai este curios de motivele care generează conflictele. Își pierde interesul față de nevoile partenerului, refugiindu-se în alte activități sau pur și simplu se închide emoțional. În acest caz el refuză orice posibilitate de comunicare, și implicit orice posibilitate de creștere și evoluție. Nepăsarea este asfel o formă de abandon, i se transmite partenerului că “ești pe cont propriu, nu mai sunt curios de suferința ta, de nefericirea ta, de durerea ta, mi-a ajuns”. Se manifestă prin evitarea implicării în orice discuție ce ține de nevoile și sentimentele personale sau ale partenerului. Nepăsarea este un semn destul de clar că acest cuplu este pe o pantă descendentă, nemaiaducând bucurie și fericire niciunuia dintre parteneri. De obicei, nepăsarea este ultimul stadiu al unei relații, fiind provocată de pierderea totală a intimității, despre care am vorbit într-un articol anterior.

Într-un cuplu conștient acest tip de comportament nu intervine. Partenerul nu este abandonat indiferent de stările lui emoționale, este înțeles cu compasiune. Din potrivă, orice durere, suferință sau stare de disconfort devine prioritate pentru celălalt. I se transmite partenerului că ceea ce simte el este de o importanță semnificativă pentru binele cuplului. Acest comportament nu este fals, forțat sau făcut din obligație. Vine dintr-o iubire și grijă autentică, dintr-o dorință de înțelegere și compasiune. Orice lucru rămas neexprimat, orice stare netrăită, orice sentiment inhibat vor aduce, la rândul lor, frustrare. Membri unui cuplu conștient știu acest lucru și se încurajează unul pe celălalt să se deschidă și să își împărtășească ceea ce simt, fără să fie criticați, judecați și condamnați pentru asta.

O relaţie inconştientă este extrem de distructivă, atât pentru membri ei care acumulează frustrări şi se opresc din evoluţia personală, cât şi pentru copiii care cresc în acest mediu. Aceştia vor asista la lupta frustrantă dintre părinţi, vor învăţa tipare comportamentale violente, obsesive, lipsite de onestitate. Intr-un cuvânt, sistemul lor de valori va fi pervertit de imaginea unui cuplu pe care nu îl mai motivează dragostea şi armonia. Aceasta este moştenirea cea mai grea pe care aceşti părinţi o lasă copiilor.

Acesta este motivul principal pentru care relaţia trebuie să treacă graniţa, să devină o relaţie conştientă, în care cei doi pot să evolueze, pot să îşi vindece rănile emoţionale, pot să îşi accepte părţile mai puţin plăcute, fără să fie judecaţi şi condamnaţi. Pot trăi cele mai frumoase experienţe şi pot ajunge la a se bucura de faptul că trăiesc.

Majoritatea relațiilor de cuplu se află între cele două situații prezentate în acest articol. Conturarea unei relații conștiente presupune un proces continuu de evoluție, primul pas fiind conștientizarea tiparelor comportamentale eronate manifestate în relație și înțelegerea cauzelor acestora.

Fragment din cartea Ghidul Relației de Cuplu.

Despre crearea spațiului în care să se poată face trecerea de la o relație inconștientă la una conștientă vom vorbi în articole viitoare, precum și în cadrul unor evenimente pe această temă, primul fiind seminarul ”Intrarea cuplului pe tărâmul Conștienței”, pe care îl vom ține în Baia-Mare în data de 20 decembrie 2014, urmând ca în ianuarie 2015 să îl reluăm și în Cluj-Napoca.