În multe cupluri se întâmplă ca cei doi parteneri să se înstrăineze, să piardă conexiunea și să realizeze că nu mai au nimic în comun…poate doar bunurile materiale și în anumite cazuri copiii. Acești parteneri se trezesc într-o iarnă cumplită a relației, în care răceala și ignoranța a pus stăpânire pe cuplul lor.

În acest caz, unele cupluri aleg să divorțeze, fără să mai încerce să vindece sau să ”repare” ceva, fără să mai încerce să se reconecteze unul la celălalt, fără să mai dea o șansă relației. Alte cupluri conștientizează că acest impas în care au ajuns reprezintă un moment extrem de important pentru relația lor, dar și pentru fiecare partener în parte, deoarece chiar dacă pare un ”punct mort”, acesta poate fi de fapt un punct de pornire. Astfel această situație poate semnaliza încheierea unei etape, nu a relației întregi și poate face trecerea către o nouă etapă, abordând perspectiva unei reinventări/restructurări/regândiri a relației.

Partenerii sunt puși față în față cu ei înșiși înainte de toate. Este momentul adevărului. Este momentul ca fiecare să se privească în oglindă, să conștientizeze cine a devenit, cine e noua persoană pe care n-a avut timp să o cunoască până acum, fiind prins în amalgamul de stări și trăiri din viața cotidiană. Toate evenimentele de pe parcursul vieții noastre ne transformă sub o formă sau alta…unele în mod agresiv și evident, altele mai subtil, fără să conștientizăm. Ideea este că oamenii se schimbă cu timpul sau cel puțin își schimbă modul de a privi lucrurile, percepția sau felul în care interpretează mediul exterior. Și fără să realizeze, se trezesc având o viață care pară să nu fie a lor, alături de un partener despre care par să nu mai știe nimic sau chiar să nu-l mai cunoască deloc. Și atunci, în loc să se îndrepte cu atenția spre sine, mulți cad în capcana de a-l învinui pe celălalt sau pur și simplu dau vina pe exterior, pe job, pe copii, pe situațiile prin care trec sau au trecut. Și în această situație e firesc pentru unii să aleagă să renunțe la acel ”exterior”, fugind. Din păcate, mai târziu se vor trezi din nou în aceeași situație și o vor lua de la capăt.

Însă cei care își îndreaptă atenția spre interior, spre cine sunt ei, ce vor și ce s-a schimbat în ei înșiși, nu doar că mai pot acorda o șansă relației, dar au ocazia să descopere niște oameni cu totul noi – pe ei înșiși și pe partenerii lor. Asta le-ar putea trezi curiozitatea de a vedea pe cine au de fapt alături și cine sunt ei, cei noi. Din acest moment, o ușă către o lume cu totul nouă se poate deschide pentru ei, iar această lume să le rezerve o relație total diferită față de cum a fost până acum, un partener cu totul nou și interesant, chiar dacă același. Singura condiție este ca ambii parteneri implicați să își dorească să descopere această lume nouă împreună!

În general sfătuim cuplurile aflate în această etapă a înstrăinării și lipsei de pasiune, interes sau chiar a lipsei aparente de iubire, să mai dea o șansă relației lor. De ce? Pentru că așa cum spune unul din cele 4 legăminte toltece,” fă întotdeauna tot ce ține de tine”, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă faci mai puțin, o să trăiești mereu cu regretul că ai fi putut face mai mult. Îți dai seama că ai făcut tot ce ținea de tine în momentul în care acțiunile tale în această direcție devin un efort pentru tine. Acolo este bariera. Dacă totul devine un efort, atunci deja treci de cealaltă parte, în care faci mai mult decât ține de tine. Dar dacă simți că a petrece 5 minute uitându-te în ochii partenerului tău sau a-i împărtăși ce trăiri ai, ce simți, nu reprezintă un efort atât de mare pentru tine, poate că totuși mai poți da o șansă relației voastre de cuplu.

Înainte de toate, conștientizați amândoi că într-o oarecare măsură v-ați schimbat și că această schimbare este firească. Nici unul din voi nu mai este persoana de la început…și totuși acea persoană este încă în voi. Priviți-vă unul pe celălalt și amintiți-vă cum a fost prima oară când v-ați văzut, prima întâlnire. Ce ați simțit atunci? Ce v-a atras atunci la această persoană din fața voastră? Căutați și regăsiți acum acele caracteristici la persoana din fața voastră. Poate v-au plăcut ochii acestui om, poate zâmbetul, poate părul, mâinile…sau pur și simplu energia acestei ființe. Dați-vă voie să accesați și să retrăiți acel sentiment al primului moment din povestea voastră – cel în care v-ați cunoscut. Apoi mergeți puțin mai departe și amintiți-vă primul sărut. Cum a fost? Ce ați simțit atunci? Permiteți-vă să retrăiți și acel sentiment al primului sărut. Poate o să simțiți să vă sărutați chiar acum. Lăsați ego-ul la o parte și răspundeți-i dorinței sufletului vostru. Acest sărut nu vă obligă la nimic. Pur și simplu vă oferă șansa de a resimți o emoție puternică și frumoasă, care merită prezența voastră. Dar prima oară când ați făcut dragoste, cum a fost? Revizualizați toate acele ”primele dăți” pe care le-ați trăit împreună. Asta vă va aminti amândurora de motivul pentru care sunteți și ați ales să fiți împreună. Chiar dacă persoana din fața ta pare să fie o persoană cu totul nouă, acel aspect al ei de care te-ai îndrăgostit este încă în ea.

Apoi fiți curioși să vedeți ce s-a schimbat de-a lungul timpului în ceea ce vă privește pe voi înșivă și abia pe urmă în ceea ce-l privește pe partener. Discutați despre asta. Puteți folosi cu succes o metodă foarte eficientă de comunicare pe care noi o recomandăm tuturor cuplurilor cu care lucrăm și pe care chiar noi o folosim în relația noastră: dialogul IMAGO. Conștientizați care sunt noile voastre valori folosind exercițiul pe care l-am oferit într-un articol anterior: ”descoperirea valorilor personale în cuplu”. Identificați care este tipul vostru de atașament. Există diferite teste pe net pentru asta. Acest lucru vă va clarifica de ce reacționați într-un anumit mod și vă va face să înțelegeți mai bine anumite comportamente – de-ale voastre și de-al partenerului vostru. Treptat veți vedea lucrurile mai clar. Veți înțelege că această etapă prin care treceți este una de distanță emoțională și că există soluții pentru a ieși din ea. Dar vă reamintim condiția principală: este important ca ambii parteneri să-și dorească să facă acest pas împreună!

Poate că nu ar strica să apelați la un consilier sau terapeut pentru a urma împreună o terapie de cuplu. Alături de acest consilier puteți trece mai ușor prin tot acest proces de vindecare, datorită instrumentelor pe care acesta vi le poate pune la dispoziție. El vă poate ghida să pășiți în mod conștient către această nouă etapă a relației voastre. Un studiu al Institutului Gottman relevă faptul că în cazul unei probleme medicale, oamenii așteaptă în jur de 4 ore pentru a pune mâna pe telefon și a chema salvarea…pe când în cazul unei probleme de cuplu oamenii așteaptă 7 ani. Noi suntem de părere că ar fi bine să nu așteptați până în ultimul moment și să apelați la serviciile unui consilier chiar înainte de a se ajunge în această etapă de separare. Puteți s-o faceți chiar de la începutul relației, nu pentru a vindeca sau repara ceva, ci pur și simplu pentru a învăța cum să vă construiți o relație sănătoasă, conștientă, plină de iubire, înțelegere și armonie.

Găsiți în voi dorința de a vă salva relația și de a conștientiza fiecare că partenerul pe care îl aveți nu este degeaba în viața voastră. Cu ajutorul lui veți putea vindeca răni din trecutul vostru sau chiar din prezent. Dați o șansă relației, dați-vă vouă înșivă o șansă…la vindecare, la evoluție. Relația de cuplu este cel mai potrivit mediu pentru acest lucru. Iar această situație de separare în care a ajuns cuplul vostru este punctul de pornire către crearea unei relații conștiente și mature.

Succes!

Fragment din cartea Ghidul Relației de Cuplu.

Vă recomandăm să citiți și ”11 ponturi pentru o relație fericită” și ”Soluții pentru 7 din problemele cu care se confruntă un cuplu”.