Nu știu care sunt valorile tale, nu știu ce te motivează să te trezești dimineața și să te dai jos din pat, nu știu ce te face să zâmbești sau să-ți tresară sufletul de bucurie, dar știu că fiecare dintre noi își dorește să se simtă fericit și împlinit și pentru fiecare există ceva ce contează cu adevărat.
Astăzi aș vrea să facem un exercițiu de imaginație și să ne transpunem într-un timp în care viața noastră se află pe sfârșite. Poate ne vedem la 80 de ani sau 100 de ani. Închizând ochii ne dăm voie să avem mai ușor acea viziune a noastră…bătrâni. Chiar dacă ce urmează să vă înșir pare a fi doar o listă de presupuneri, lăsați-vă inspirați.
Pentru mine, până acum, viața a avut nenumărate lecții, dar și daruri. Sunt sigură că urmează și mai multe.. Dar știu că la sfârșit, când voi rămâne doar cu frânturi din ea, nu va mai conta cine mi-a greșit sau cine m-a rănit, ci voi fi recunoscătoare că am avut ocazia să cunosc acea persoană pentru experiența de viață pe care mi-a adus-o.
Pe patul morții, nu va mai conta câtă bogăție materială am acumulat, ci cât mi-am îmbogățit sufletul permițându-mi să fiu deschisă și lăsând lucrurile să vină spre mine.
Nu va mai conta câte alegeri greșite am făcut, ci câtă înțelepciune am deprins în urma lor.
Nu va mai conta câtă suferință am îndurat, ci toate situațiile și oamenii de care și cu care am ales să mă bucur de viață. Voi revedea cu drag momentele pline de viață și zâmbete.
Când voi simți că sfârșitul e aproape, nu mă va mai interesa ce cred ceilalți că ar fi bine pentru mine, ci care este dorința inimii mele și dacă mi-am fost și îmi sunt fidelă mie.
Nu va mai conta cât de bine arăt, ci cât de bine mă simt. Nu-mi voi mai măsura succesul în funcție de kilograme și nici în funcție de banii din portofel. De fapt, nu-mi voi mai măsura succesul deloc.
Nu va mai conta pentru mine dacă sunt văzută ca fiind o persoană de succes sau nu, ci mă voi bucura văzând succesul persoanelor pe care le-am inspirat de-a lungul vieții.
Nu voi mai simți regret pentru niciuna din experiențele pe care am ales să le trăiesc și nu îmi va mai fi rușine de nimic din ce-am făcut. Îmi voi mulțumi pentru toate lucrurile pe care le-am experimentat, pentru toate situațiile prin care am ales să trec în loc să fug de ele.
Nu-mi voi mai aminti motivele pentru care am fost nemulțumită de mine, ci voi fi mândră și bucuroasă că am avut onoarea să trăiesc.
În fața morții nu va mai conta cât am muncit pentru a-mi crea o carieră, ci mă voi întreba dacă mi-am trăit pasiunile, dacă mi-am urmat misiunea inimii, dacă mi-am descoperit harul și l-am oferit lumii.
Nu mă va mai interesa care cred ceilalți că este povestea mea. Va fi suficient să știu eu, pentru mine, care a fost viața mea și dacă am trăit-o conform a ceea ce am simțit.
Nu vor mai conta eșecurile prin care am trecut, ci toate dățile în care am avut curajul să spun ”DA” Vieții și Universului.
Nu vor mai conta diplomele pe care le-am obținut sau studiile pe care le-am urmat, ci experiențele pe care le-am avut și din care am învățat. Și voi fi recunoscătoare pentru acestea, indiferent de natura lor.
Nu mă va mai interesa dacă oamenii m-au auzit sau m-au ascultat. Nu vor mai conta vorbele pe care le-am spus, ci dacă i-am putut inspira pe proprii mei copii prin comportamentul meu. Dacă îi voi vedea urmându-și dorința inimii, voi știi că am făcut o treabă bună.
Nu va mai conta câți oameni mi-au fost alături în momentele grele, ci câtor oameni le-am putut fi eu alături și ce am lăsat în urma mea acolo.
Nu va mai conta câți parteneri am avut, ci câte am învățat de la fiecare în parte și cine este acum, în ultimul moment, lângă mine, ținându-mă de mână.
Nu mă va mai interesa cine și cât m-a iubit, ci cât mi-am dat eu voie să iubesc.
Nu mă va mai interesa să fiu în control, să știu tot, ci m-aș bucura de fiecare moment, lăsându-mă surprinsă de viață. Nu va mai conta dacă ceilalți îmi respectă dorințele, ci dacă mi le-am respectat eu însămi.
Nu va mai conta câți m-au criticat sau au fost dezamăgiți de alegerile mele, ci va conta dacă m-am asumat pe mine și mi-am asumat responsabilitatea propriei mele vieți.
Sunt atât de multe lucruri care nu vor mai conta atunci…dar oare nu va fi prea târziu?
De ce să nu aleg să văd diferit viața începând de ACUM? De ce să aștept întâmpinarea morții pentru a realiza care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru mine?
Jurnal de cuplu 