Auzim foarte des în jurul nostru această sintagmă ”aș vrea ca iubitul meu să se maturizeze odată”. De asemenea, circulă în societate ideea că bărbații se maturizează mai greu, sau niciodată, că rămân foarte mult timp copii.

Aș vrea să discutăm astăzi puțin pe acest subiect deoarece această ”maturizare” este un proces extrem de important în viața fiecărui bărbat, și în consecință, a tuturor celor din jurul acestuia.

Bineînțeles, reprezentanți ai ambelor sexe suferă de această lipsă de maturitate, dar în acest articol am hotărât să vorbesc în principal despre bărbați deoarece aici doresc să aduc o contribuție în acest moment.

Ce înseamnă imaturitatea?

Termenul de imaturitate pentru o persoană adultă înseamnă a rămâne blocat într-o etapă a copilăriei. Bineînțeles, cel mai ușor mod de manifestare a imaturității este prin comportament, de exemplu atunci când un bărbat se enervează ușor, se frustrează din diferite motive, se supără pe cei din jur, se răzbună copilărește, protestează refuzând să mănânce sau să vorbească cu cei care i-au greșit. Un alt mod de a resimți imaturitatea lui este atunci când se refugiază din fața problemelor în diferite activități, doar pentru a nu fi obligat să le confrunte (jocuri pe calculator, alcool, droguri, pornografie etc.). Am putea trece în această categorie și neasumarea responsabilităților, lipsa de integritate și de consecvență, obișnuința de a ascunde adevărul sau lipsa de onestitate, neasumarea vinovăției pentru anumite comportamente și blamarea celorlați pentru propria situație.

Un alt aspect al imaturității este tendința de a face pe plac celor din jurul lui pentru a-i mulțumi și a le arăta că este așa cum își doresc aceștia. Alții își manifestă imaturitatea prin a se simți în concurență în permanență cu cei din jur, prin nevoia de a fi ei cei care ies în evidență.

Toate acestea, cumulate, dau impresia că bărbatul este instabil, nedemn de încredere, nesigur pe el, blocat într-un tipar al copilăriei din care aparent nu mai este nicio ieșire.

Dar atenție, lipsa acestor comportamente nu înseamnă maturizare!

Vom vedea în schimb alți bărbați care nu fac aceste lucruri, care aparent par maturi, dar care doar s-au resemnat în a face ceea ce cred că se așteaptă lumea de la ei.

Cum ne dăm seama de asta? Sunt acei bărbați lipsiți de pasiune și de emoții profunde, care sunt pe pilot automat de dimineață până seara, pe care nimic nu îi mai animează. Nimic nu le mai face plăcere în mod deosebit. Sunt cei care intră într-o rutină în care sunt în siguranță, într-o zonă de confort, lipsită de conflicte majore, dar și de bucurie și vitalitate. Pare că își trăiesc viața așteptând să se întâmple ceva care să îi readucă la viață.

Și revenim la întrebarea inițială a articolului, De ce sunt bărbații imaturi?

Răspunsul este destul de simplu de înțeles:

În copilăria noastră am fost expuși la o sumedenie de întâmplări și evenimente care ne-au modelat în persoanele care suntem acum. Acele evenimente au trezit în noi diferite stări emoționale, unele plăcute, altele mai puțin plăcute. Tot în acea perioadă am învățat cum ar trebui să acționăm și să ne comportăm în diferite situații din prisma emoțiilor pe care le-am trăit. Mecanismul de formare a comportamentului a fost simplu: recompensă/pedeapsă, stare de bine/stare de rău.

Mai simplu, dacă fac asta mă voi simți așa.

Aceste tipare emoționale și comportamentale ne-au folosit în perioada copilăriei, ne-au ajutat să răzbim prin situații dificile și să supraviețuim într-o lume a adulților pe care atunci o descopeream. Deci este firesc să rămânem atașați de acestea și să revenim în mod inconștient la ele de fiecare dată când avem nevoie.

Problema principală este că rolurile noastre în viață s-au schimbat pe măsură ce am crescut, am trecut prin adolescență și am ajuns la etapa adultă. Astfel, instrumentele pe care am învățat să le folosim în copilărie și care ne-au ajutat să trecem prin această etapă s-ar putea să nu fie tocmai cele mai potrivite pentru viața de adult.

Atunci când întâlnim o situație dificilă, subconștientul nostru încearcă să o asemene cu o altă situație prin care am trecut deja. Astfel, găsește cele mai reprezentative experiențe din trecut, în special din copilărie, și răspunde cu acel tip de comportament pe care l-am folosit atunci, care ne-a scos din acea situație. De aceea, atunci când un bărbat se comportă imatur avem impresia că avem de a face cu un copil. Chiar așa și este! În acel moment, nu stăm față în față cu adultul, ci cu copilul din el care încearcă să rezolve problema în singurul mod pe care îl cunoaște și care a dat rezultate în trecut.

Lucrând cu bărbații în ședințele de coaching, dar și observându-mi propriile reacții, acest tipar comportamental  a devenit pentru mine extrem de evident.

Ce înseamnă procesul de evoluție și de maturizare pentru un bărbat?

Păi, primul pas în a schimba ceva este conștientizarea. Atunci când aveți reacții imature, observați ce se întâmplă în corpul vostru. Observați stările emoționale prin care treceți. În acel moment, nu puteți face nimic altceva decât să deveniți conștienți de felul în care răspundeți la o anumită situație. Nu puteți schimba încă răspunsul, deoarece nu știți ce anume vă împinge să reacționați în acest fel. Răspunsul se află, de obicei, adânc ascuns în copilărie.

Emoțiile pe care le simțiți sunt însă legătura vie cu ceea ce ați experimentat în trecut, atunci când s-a creat tiparul comportamental. Conștientizarea și simțirea lor în totalitate poate fi calea către evenimentele și contextul în care ați învățat cum să reacționați.

Odată regăsite situațiile din copilărie în care s-au format tiparele, trebuie mers acolo, dar din perspectiva de adult. Prin acest proces se revede contextul și în urma reevaluării situației, se eliberează copilul din noi de acea responsabilitate de a decide ce trebuie să facă. Se poartă o discuție cu acel aspect al nostru care a rămas blocat în acea etapă de evoluție. De obicei, este bine ca acest proces să fie ghidat de un terapeut, consilier, psiholog, pentru ca rezultatele să fie cele scontate și pentru a ne putea ghida în cazul în care situația este mai complicată.

Ideea acestui proces este de a permite adultului din noi să vadă situațiile din viața noastră cu alți ochi, să găsească alte soluții adaptate la viața pe care o trăim în prezent, de a ne elibera de tiparele cognitiv-comportamentale pe care le-am construit în trecut. Acest proces evolutiv permite găsirea de soluții mature la problemele din viața noastră. Adultul va putea să rezolve totul cu calm și discernământ, luând în considerare tot ceea ce este relevant pentru el. Odată eliberat, copilul din noi se poate relaxa, se poate liniști deoarece nu mai este el responsabil să intervină și să gestioneze situațiile. Nu va mai fi el la butoane, controlând ceea ce se întâmplă.

Cel mai mare beneficiu al acestui proces este faptul că acel aspect al nostru, odată eliberat, nu va mai interveni în luare deciziilor. Se permite astfel ca un nou Eu, cel matur, să iasă la suprafață și să se dezvolte.

Odată eliberat de responsabilități, copilului interior i se poate permite să se reîntoarcă la joacă, să fie din nou creativ, să descopere lumea prin alți ochi. Poate să devină din nou pasionat de viață și de aspectele ei, poate să fie inspirat să trăiască în acord cu dorința inimii lui. Vom trăi din nou cu entuziasm și vitalitate. Vom redescoperi energia și creativitatea copilului adaptate la noul context de viață.

Astfel, procesul de maturizare nu înseamnă renunțarea la copilărie, ci dimpotrivă continuarea aspectelor ei complementare cu viața de adult.

Procesul de maturizare nu este singular, ci se produce pe fiecare aspect pe care avem capacitatea să îl conștientizăm. El are loc pe toată durata vieții noastre, dar cel mai important este primul pas făcut pe acest nou drum. Fiecare situație din viața noastră, fie că este nouă sau că se repetă, ne poate revela aceste aspecte ale noastre blocate în diferite etape ale evoluției.

Aici intră pe rol drumul inițiatic pe care bărbatul îl parcurge pe parcursul vieții sale. Odată pornit pe acest drum, bărbatul se va folosi de fiecare context pentru a descoperi noi lucruri despre el însuși. Fiecare experiență a vieții lui va fi o șansă de a crește și de a evolua.

Bărbatul care trece prin acest proces se va putea bucura de totalitatea aspectelor lui, fiecăruia revenindu-i o anumită responsabilitate adaptată la cerințele vieții sale. Se poate spune că își pune aspectele în ordine și devine congruent cu el însuși.

Acesta este adevăratul proces de maturizare care poate avea ca produs final un bărbat evoluat, conștient, deschis și asumat în totalitate.

Autor: Daniel Rusu