În zilele noastre, divorțul este un eveniment tot mai des întâlnit în rândul familiilor din România, dar și din lumea întreagă. Desigur, nimeni nu se căsătorește având în minte că la un moment dat va divorța. Totuși rata divorțurilor depășește 20% conform datelor de pe site-ul INS, reprezentând numărul total al divorţurilor raportate la numărul total al căsătoriilor într-un an.

Separarea și divorțul pot reprezenta evenimente cu adevărat traumatizante pentru un om. Încheierea unei relații poate trezi o gamă vastă de sentimente negative, precum furie, anxietate, suferință, depresie, teamă etc. Unele dintre acestea pot apărea chiar mai târziu, nu neapărat imediat.

Indiferent de modalitatea în care s-a desfășurat – la notar sau prin instanță – divorțul reprezintă un eveniment major și transformator pentru orice persoană care trece prin el. Divorțul antrenează necesitatea de schimbare, de îmbrățișare a noului. În general, până să se ajungă la divorț, cuplul a trecut deja printr-un proces de separare emoțională și pierdere a conexiunii. Decizia de a divorța nu este o decizie ușor de luat, în special dacă la mijloc există copii, bunuri materiale sau afaceri comune.

Ce nu am fost noi învățați este faptul că divorțul nu trebuie să reprezinte o experiență atât de traumatizantă și că există și altfel de separări decât cele care se prezintă a fi tragice, cu scandaluri sau procese interminabile. Desigur, divorțul este un fenomen extrem de complex, care depinde de personalitatea fiecăruia dintre parteneri, de experiențele familiale și tiparele acestora, de valorile și convingerile pe care aceștia le au etc. În plus, există o serie de factori exteriori (sociali, economici, religioși culturali etc.) care pot influența felul în care această separare are loc. Factorul social joacă, poate, cel mai important rol în felul în care partenerii reacționează la divorț. Mulți oameni se simt stigmatizați din punct de vedere social după separarea de partener. Un om abia divorțat este supus în repetate rânduri într-un timp relativ scurt la întrebări de genul „Ce s-a întâmplat”, „Ce nu a funcționat?”, „De ce v-ați despărțit?” etc. Apoi mai apare presiunea din partea familiei, care se manifestă sub forma exprimării de convingeri acuzatoare la adresa celui proaspăt divorțat.

Consiliere pentru divorț

Însă, dacă înainte de a se cere divorț, partenerii ar apela la o consiliere în acest sens – și anume „consiliere pentru un divorț conștient” – întregul proces ar fi nu doar lipsit de traume și răni emoționale, ci ar și reprezenta crearea unui nou tip relațional între viitorii foști parteneri. Cu toate că a sta de vorbă cu cel care urmează să-ți fie „fostul partener” poate părea, la o primă impresie, ceva dificil sau în unele cazuri, chiar inacceptabil, prin comunicare, colaborare și mediere, divorțul poate deveni un proces firesc și sănătos, în urma căruia ambii parteneri să poată merge înainte cu fruntea sus și cu inima împăcată.

Nu o dată ni s-a întâmplat să primim în terapie cupluri care vin special pentru a găsi o cale armonioasă prin care să se separe. Fie că îi leagă 20 de ani de conviețuire, fie că au afaceri împreună sau copii, partenerii pot decide să încheie oricând o relație care nu îi mai onorează sau care mai mult le dăunează.

Înainte de toate, este important ca cei doi să înțeleagă cum au ajuns în această situație; să înțeleagă că, în ciuda falsei impresii că se cunosc foarte bine unul pe celălalt, este foarte probabil să nu știe mai nimic unul despre altul. Oamenii se schimbă de-a lungul timpului. Pe măsură ce relaţia înaintează în timp, cei doi parteneri îşi redefinesc valorile, principiile, dorinţele şi aşteptările. Unii sunt curioşi să se redescopere, să vadă cine au devenit ei şi, totodată, cine au devenit partenerii lor. Alţii nu.

În cazul unei despărțiri, dincolo de ruperea propriu-zisă a conexiunii, durerea mai provine și din faptul că au rămas multe lucruri nespuse sau din regretul de a fi „pierdut atâția ani.” Prin consilierea de divorț, partenerii înțeleg că nu au pierdut nimic, ci mai degrabă au câștigat: experiență, abilități noi, răbdare, lecții importante, daruri etc. În ceea ce privește lucrurile nespuse, acestea se referă de obicei la nemulțumiri neîmpărtășite (sau chiar reproșuri „înghițite”) sau, dimpotrivă, la lipsa exprimării sentimentelor pozitive. Astfel, toate acestea vor fi expuse într-un mod asertiv și sănătos în cadrul consilierii de divorț, de fiecare dintre cei doi parteneri, utilizându-se un dialog deschis, sub supravegherea terapeutului/consilierului. Noi avem propriile noastre exerciții, special create pentru acest pas, pe care le facem împreună cu aceștia. Uneori le recomandăm clienților ca înainte de ședință să își noteze fiecare, punctual, lucrurile despre care și-ar dori să discute, chiar dacă ar putea fi inconfortabil din cauza sentimentelor neplăcute care s-ar putea să-i năpădească. Urmărim adesea subiectele ce abordează iertarea, întrebările legate de relație, motivele de recunoștință pentru ce le-a adus relația fiecăruia dintre parteneri, înțelegerea tiparelor după care au funcționat și cum s-a ajuns în acest punct. Dar în funcție de caz, există diferite aspecte asupra cărora se pune accentul.

Un divorț conștient cere, de cele mai multe ori, mai multe ședințe, întrucât s-ar putea ca unele situații să fie mult prea dificil de discutat. Însă, treptat, partenerii încep să digere mai ușor situația prin care trec, iar asta le permite să devină mai deschiși și mai liniștiți din punct de vedere emoțional.

Când sunt și copii implicați…

Divorțul poate fi o experiență traumatică pentru copii, dar există studii potrivit cărora aceștia se adaptează la nouă situație după maxim doi ani de la separare, pe când copiii a căror părinți rămân într-o căsnicie conflictuală prezintă mai multe probleme și experimentează un nivel sporit de stres*.

Pe parcursul procesului de separare, este bine ca părinții să evite să își expună copiii la posibilele conflicte dintre ei. Este esențial ca niciunul dintre părinți să nu piardă din vedere binele copilului. În acest fel, cei doi vor putea colabora cu scopul de a facilita o tranziția mai armonioasă pentru copilul lor. De ajutor ar fi ca părinții să vină împreună cu un plan, pe care, tot împreună, să îl prezinte copilului. Vor fi surprinși să constate deschiderea cu care copilul răspunde la discuțiile „de familie”.

Este de evitat elementul de „surpriză” în cazul copilului. Acesta trebuie anunțat măcar cu câteva săptămâni înainte de decizia părinților, astfel încât pe când unul dintre părinți se mută în altă parte, copilul să fie pregătit măcar din punct de vedere informațional. Schimbările prin care urmează să treacă întreaga familie este important să fie cât mai minimizate pentru copil, în ideea în care chiar pe parcursul săptămânilor/lunilor următoare, toți trei să continue să aibă un program împreună. Poate au avut până atunci obiceiul de a merge duminica la cinema toți trei. Acest lucru ar trebui să rămână în programul copilului măcar pentru o vreme.

Copilul are nevoie să mențină o relație sănătoasă cu ambii părinți. Sub nicio formă nu trebuie să îi audă pe aceștia vorbind urât unul despre celălalt. Mintea unui copil este extrem de sensibilă, astfel încât orice vorbă nelalocul ei poate constitui o sursă de stres și nefericire pentru copil.

Terapie post-divorț

Chiar dacă divorțul se încheie într-un mod pașnic și sănătos, nu înseamnă că partenerii nu vor mai simți suferință sau durere. Este important, așadar, ca după divorț, fiecare dintre persoanele afectate (cei doi foști parteneri plus copiii acestora) să urmeze o consiliere sau terapie post-divorț. Fiecare dintre foștii parteneri are nevoie să aibă o grijă emoțională mai accentuată față de sine, să fie răbdător și înțelegător cu el însuși. Divorțul reprezintă totuși o schimbare majoră pentru viața oricărei persoane implicate. Prin urmare, trebuie tratat ca atare. Atât în cazul adulților, cât și în cazul copiilor, discuțiile cu un specialist ar aduce multe beneficii în gestionarea emoțiilor și în a face față acestei schimbări majore.

Dacă treceți prin situații similare și simțiți nevoia să discutați cu cineva aceste lucruri, ne puteți contacta.

 

*Kelly, J.B. (2012). Risk and Protective Factors Associated with Child and Adolescent Adjustment Following Separation and Divorce. In K. Kuehnle and L. Drozd (Eds.), Parenting Plan Evaluations: Applied Research for the Family Court (49-84). New York, Oxford University Press.

 

Photo credit: Lawyer Monthly