Când rănile ascunse se cer vindecate…

 

Când doare, doare… și tot ce rămâne este strigătul disperat după ajutor, doar că celălalt nu-l înțelege. Mușchii corpului se contractă, creându-și zid de protecție și, cumva, iubirea este înghițită de teamă. Transpirația rece a palmelor și inima, ale căror bătăi se simt precum tobele triburilor africane, sunt primele semne că panica și disperarea se apropie încet, șerpuitor, făcându-și loc în ea.

Pieptul se sparge în mii de cioburi mărunte de gheață, iar plexul solar devine greoi și inert. Focul urcă la nivelul capului și aprinde, fitil după fitil, convingerile adormite ale abandonului, ale respingerii, ale fricii de moarte. „Azi se prăbușește tot. Azi mor în mine și nimeni nu îmi va mai găsi corpul emoțional vreodată. Azi e gata.” – își spune ea căutând ceva pe masă, sub masă, pe pat, sub perne…

Cu ultimele puteri, se năpustește asupra telefonului, din disperata dorință, la fel de puternică precum nevoia de aer, să existe un apel pierdut, un mesaj, un semn… ceva care să îi arate că există. Ar fi suficient pentru a potoli incendiul din capul suferindei. Nimic însă. Mâinile se înmoaie și gâtul se afundă în spate, pornind un șir de domino care se răstoarnă, piesă după piesă, pe coloana vertebrală în jos, în întregul corp.

Se mișcă agitată prin cameră, își aruncă telefonul, se prinde de cap. Acum nu mai este despre el, iubitul ei. Acum este despre fetița care își cheamă disperată mama, despre fetița care știe ce urmează atunci când tata întârzie, despre fetița căreia nu îi răspunde nimeni. Astăzi pe ea o doare, căci abandonul e real. Ea nu mai are conceptul de trecut sau viitor. Ea nu mai este adultul care așteaptă un telefon, ci copilul care tocmai a fost părăsit. Și plânge și se chinuie și lasă toată durerea să îi acapareze corpul.

Secundele devin ore, minutele devin zile, orele devin bucăți de eternitate petrecute în iad. Fiecare clipă petrecută în singurătate este un cui aprins bătut în inima ei. O doare și ea nu se înțelege pe ea. Știe doar că el nu îi răspunde.

Se uită în oglinda din subconștientul ei. De acolo îi urlă disperată o fetiță: IUBEȘTE-MĂ TU!

 

Photo: Injury board site

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.