De ceva timp am devenit fericiții părinți ai unei minuni de fetiță. Ne-am abținut până acum să scriem despre acest aspect și despre ce înseamnă pentru un cuplu venirea pe lume a copilului lor. Ne-am abținut nu pentru că nu considerăm subiectul ca fiind unul interesant, ci pentru că ni se pare foarte foarte important și am așteptat o perioadă să vedem ce se întâmplă în cazul nostru, cum ne afectează pe noi venirea fetiței noastre pe lume, astfel încât să vă putem împărtăși din propria experiență. Iar în articolul de astăzi o să vă vorbim doar despre perioada sarcinii, ce a însemnat ea pentru noi și cum am făcut față.

Acel moment în care aflați că urmează să aveți un copil este, poate, cel mai frumos și mai plin de însemnătate moment din istoria unui cuplu. Pe de o parte, conștientizați că relația voastră trece la un alt nivel, pe de altă parte, încă nu știți ce vă așteaptă. 🙂 Astfel primele luni de sarcină par o perioadă total ruptă de cotidian…pentru unii sub forma unei euforii continue, pentru alții sub forma unei purificări intense percepută de fiecare în felul său. Dacă partenerii trec cu succes peste primele luni, urmează noi provocări. Schimbările hormonale ale femeii o afectează fizic și emoțional pe aceasta, astfel pot apărea stările de irascibilitate, hiper-emotivitate, furie, instabilitate…stări menite să testeze oarecum răbdarea și maturitatea partenerului. Un partener conștient va fi alături de iubita sa, înțelegând că reacțiile ei exagerate vin din toate acele schimbări prin care ea trece în acest moment. N-o va judeca, n-o va acuza și n-o va părăsi! Da, vă gândiți cum ar putea un bărbat să-și abandoneze partenera într-un asemenea moment… V-ați mira să aflați câți bărbați se sperie și dau bir cu fugiții. Chiar dacă nu-și părăsesc fizic partenera, unii își vor ocupa în așa fel programul încât să fie cât mai puțin prin preajma femeii de lângă ei, pentru că, inconștienți fiind, nu știu cum să-i facă față. Tot un abandon e și acesta. Și, din păcate, intervine de multe ori și după nașterea copilului. Dar despre asta vom discuta într-un articol viitor. După ce partenerii trec și de această perioadă și sarcina se apropie de sfârșit, pe lângă entuziasmul și nerăbdarea de a-l ține pe bebe în brațe, apar și temerile celor doi legate de rolurile de părinți, de pregătirea și capacitatea lor de a crește acest copil. O să vedeți multe femei însărcinate care par că dețin controlul, că totul e ok, că sunt pregătite și știu exact ce au de făcut. Ei bine, până și în cazul lor, apar temerile mai sus menționate, deorece sunt aspecte firești, mai ales în cazurile în care copilul este extrem de dorit și iubit încă dinainte de a veni pe lume.

Din câte am observat în cazul anumitor cupluri, cei doi evită să discute deschis despre temerile, așteptările și nevoile lor și asta duce, încă dinainte de nașterea copilului, la separarea dintre parteneri. Noi am conceput un exercițiu pe care l-am făcut instinctual, natural, fără să forțăm nimic. Iar acest exercițiu a contat enorm pentru noi, ca și cuplu, dar și ca și viitori părinți. Cu vreo 2 sau 3 săptămâni înainte de naștere, într-o frumoasă dimineață de weekend, am început să ne împărtășim unul altuia stările pe care le avem, temerile care ne frământă în interior și dorințele pe care le avem în ceea ce privește viața de părinți, dar și în legătură cu relația noastră de cuplu. Simpla împărtășire a contribuit enorm la eliberarea tensiunii pe care o simțea fiecare dintre noi, dar și la crearea unui spațiu de reconectare, astfel încât să putem face pașii următori împreună. Ne-am notat temerile pe o foaie, apoi le-am transformat în dorințe sau, mai bine spus, într-un ”TO DO”-list, care să ne ajute și pe mai departe, după ce avea să se nască micuța noastră. Și-a făcut fiecare lista sa, pentru sine, care cuprindea acțiuni sau comportamente pe care aveam de gând să le respectăm în mod individual. Titlurile listelor pot fi ”X (”numele părintelui”) după naștere” sau ”ea/el după venirea pe lume a copilului”. După ce și-a terminat fiecare lista, am făcut și o a treia listă, cu titlul ”NOI după naștere”, pe care am completat-o împreună și care cuprinde acțiuni și comportamente pe care le respectăm noi ca și CUPLU după venirea copilului pe lume. O să vă dăm niște exemple: ”comunicăm deschis despre trăirile noastre”, ”păstrăm conexiunea emoțională dintre noi”, ”ținem cont de nevoile și dorințele proprii, dar și de ale celuilalt”, ”evităm să folosim copilul drept scuză pentru (activități, evenimente, viață socială, viață privată)”, ”ne asumăm propriile stări” etc.. lista poate continua cu ce simțiți și credeți că e relevant pentru voi. După ce am finalizat cele 3 liste, le-am pus undeva la vedere, astfel încât să le vedem non-stop. Și iată că acum, la câteva luni de la nașterea fetiței, le recitim cu bucurie, constatând că am bifat cu succes toate punctele de pe cele 3 liste.

Aducerea pe lume a unui copil este una dintre cele mai mari provocări, atât pentru fiecare partener în parte, cât și pentru ambii ca și cuplu. Chiar postasem zilele trecute pe Facebook că ”dacă vrei să verifici cât ești de evoluat, căsătorește-te, iar dacă vrei să primești teste în permanență, fă un copil”. Pentru că a decide să faci un copil este o decizie pe care e necesar să o iei în mod conștient. Tot ce îți va scoate la suprafață va fi mai profund decât ce îți poate evidenția o relație de cuplu. E un fel de ”next level” din punct de vedere spiritual. Și dacă decizi să fii și chiar ești un părinte conștient, situația devine și mai complicată, întrucât te trezești în a fi în permanență ”în lucru cu tine”. Dar MERITĂ!

Photo: Ovi Pîrvu