Tulburarea de tip borderline se manifestă prin stări intense, abordări extreme, bipolaritate, teamă exagerată de abandon și respingere, expunerea la diferite riscuri, auto-abuz, diferite dependențe, gânduri suicidare, deseori atacuri de panică manifestate prin agresivitate. Panica reprezintă descărcare de adrenalină, iar în cazul celor care suferă de TPB (tulburare de personalitate de tip borderline), descărcările de adrenalină sunt de zece ori mai mari decât în cazul celorlalte persoane.

Deoarece o persoană cu TPB simte în permanență un gol lăuntric, aceasta va încerca în mod continuu să umple acel gol. Asta o va conduce către adoptarea unui stil de viață destul de riscant sau la limite extreme, cu diverse abuzuri sau dependențe, precum și cu o instabilitate sporită în ceea ce privește aspectul relațional.

Ca modalități de manifestare, persoanele cu TPB sunt în permanență agitate, riscă, manipulează, se automutilează sau autoabuzează, se expun la diferite riscuri, dezvoltă dependențe, șantajează, sunt impulsivi și, din această cauză, adesea pot fi confundați cu persoanele cu tulburare de personalitate de tip antisocial.

Traiul alături de o persoană cu TPB poate reprezenta un adevărat „roller-coaster”. Niciodată nu se știe ce urmează, ce reacții i se pot stârni acesteia, ce ieșiri poate manifesta, ce butoane i se pot apăsa.

Suferința acestora este reală chiar dacă situația de care se tem nu este. De pildă, o persoană cu TPB va manifesta în permanență teama de abandon sau respingere, chiar și atunci când nu este cazul. Adică se va simți respinsă sau abandonată chiar dacă nu se află într-o asemenea situație. Partenerul acesteia va fi în permanență verificat, supravegheat, urmărit, deoarece persoanei îi este foarte dificil să aibă încredere în ceilalți. Acest fapt provine dintr-o copilărie plină de abuzuri sau neglijență și abandon. Un mediu haotic sau o distanță emoțională continuă din partea părinților (vezi părintele narcisist) în perioada primilor ani de viață, va crea în respectivul copil un gol emoțional profund și teama accentuată de abandon și respingere.

Forme de abuz pe care o persoană cu această tulburare le manifestă:

• Abuzul psihologic, sub formă de persecuție psihică și manipulare;
• Abuzul emoțional, manifestat sub formă de acuze nejustificate, șantaj emoțional, amenințarea cu sinuciderea, invadarea intimității;
• Abuzul verbal, manifestat sub formă de jigniri, certuri, scandaluri;
• În unele situații avem de-a face chiar și cu abuz fizic, întrucât persoanele cu TPB nu își pot controla ieșirile și prezintă dificultate în a-și potoli mânia.

Persoanele cu TPB sunt extrem de instabile și oscilează între idealizare și devalorizare, atât a celor apropiați, cât și a lor, personală. Din acest motiv, partenerii acestora se vor simți mereu în nesiguranță în prezența lor.

Dacă la început persoanele cu această tulburare atrag enorm, tocmai prin intensitatea trăirilor și pasiunea pe care o manifestă, atât la nivel intim, cât și în context social, pe parcursul relației sunt foarte greu de gestionat și tolerat. O asemenea persoană este mare consumatoare de energie, iar partenerii își pierd capacitatea de concentrare și intervine lipsa de funcționalitate socială în parametrii normali.

Din cauza dezechilibrului interior, o persoană cu borderline va manifesta psihoze și nevroze deopotrivă, iar asta le poate face să devină periculoase. Gelozia poate fi dusă la extrem, până la urmărire, invadarea intimității, jigniri, abuz fizic și alte manifestări violente. În timp, partenerul devine temător, terminat psihic și emoțional, manifestând elemente de paranoid.

Din fericire, această tulburare se poate trata. Spre deosebire de narcisisti, persoanele cu TPB recunosc că ceva nu este în regulă cu ele și că au nevoie de ajutor. Dacă totuși, o persoană cu această tulburare refuză tratamentul, este recomandat ca partenerul acesteia să iasă din relație.

Chiar dacă despărțirea de o asemenea persoană reprezintă un adevărat proces, în sensul că durează mult și implică multe situații și riscuri, a rămâne în relație poate duce către probleme mult mai grave, precum pierderea propriei sănătăți mentale sau chiar fizice.

Dacă vă regăsiți în situația expusă în acest articol, indiferent că sunteți persoana care suferă de această tulburare sau partenerul unei asemenea persoane, vă recomandăm să apelați din timp la ajutorul unui specialist.