Într-un sens limitat, când auzim vorbindu-se despre persoane narcisiste ne gândim la acele persoane care se privesc mult și des în oglindă. Crudul adevăr este că narcisismul este o tulburare de personalitate gravă și, din păcate, frecvent întâlnită. Cu toate că denumirea provine de la mitul lui Narcis, care, privindu-se în oglindă, se îndrăgostește de chipul său, în termeni psihologici, conform DSM, tulburarea de personalitate narcisică este o afecțiune mentală care se caracterizează prin diferențe în perceperea, manifestarea și gestionarea emoțiilor. Trăsăturile fundamentale ale narcisismului sunt: grandomania, lipsa de empatie și nevoia excesivă și constantă de admirație, însă în cele ce urmează, vom descrie mai pe larg care este profilul unei persoane narcisiste.

Din exterior, narcisistul poate părea o persoană cu multă încredere și stimă de sine, pretențioasă, orgolioasă, dar aparent normală. Însă, în spatele ușilor închise, numai partenerul sau copiii unui narcisist știu ce înseamnă să porți pe umeri sentimente de rușine, vinovăție sau teamă de-a lungul a săptămâni întregi, luni sau chiar ani pentru niște chestiuni cât se poate de mărunte. Influența unui narcisist asupra celor din jurul său este devastatoare. Acesta este motivul pentru care am ales să scriem despre părintele narcisist.

Din păcate, copiii unui părinte narcisist rareori sunt în măsură să îi ceară acestuia să apeleze la un ajutor de specialitate. De cele mai multe ori nici nu realizează că au de a face cu un părinte narcisist până când nu ajung ei înșiși în terapie, iar asta se întâmplă târziu – pe la 20, 30 sau chiar 40 de ani.

Mediul în care crește un copil influențează viitorul emoțional al acestuia. Copiii părinților narcisiști sunt victime în aceeași măsură în care sunt și copiii crescuți de părinți violenți fizic, abuzatori sau cu alte probleme majore de comportament. Poate că un părinte abuzator nu este întotdeauna un narcisist, dar un narcisist este aproape întotdeauna un abuzator.

Efectele comportamentului unui părinte narcisist asupra copilului său sunt vătămătoare. Copilul va manifesta simptome asociate traumelor: comportament evitant, negativism, lipsă de încredere în sine sau în viață, tulburări de alimentație sau somn, auto-sabotare sau imboldul de a-și face rău, sentiment de inferioritate față de ceilalți, incapacitatea de a-și construi relații armonioase etc.

Întrucât părinții narcisiști își concentrează atenția asupra propriului sine mai mult decât asupra nevoilor copilului lor, aceștia își vor învinovăți sau rușina copilul frecvent, chiar și pentru propriile drame. Astfel copilul narcisistului este mereu ținta nemulțumirilor, frustrărilor și furiei acestuia.

Cum îți dai seama dacă ai un părinte narcisist?

1. Atunci când vorbești despre problemele tale, acesta va devia discuția către propriile lui probleme. Pentru un narcisist, întotdeauna problemele lui sunt cele mai grave și cele mai importante.
2. Când îi împărtășești unui asemenea părinte trăirile tale, acesta nu ți le va valida. Ba dimpotrivă: va fi total nepăsător sau îți va spune cât de rănit este el. Un narcisist nu are capacitatea de a empatiza cu trăirile altora. Pentru el ceilalți nu există decât dacă îl pot servi sau sluji cu ceva.
3. Nu te simți iubit de acesta. Fiind o persoană centrată numai pe sine, un narcisist nu are cum să le arate celor din jur că îi iubește. Fie nu o face, fie consideră că s-ar umili arătându-și iubirea.
4. Îi pasă numai de „ce zice lumea”. Pentru un părinte narcisist, trăirile, dorințele sau nevoile copilului său pierd în fața părerii celor din jur (vecini, prieteni, cunoștințe, colegi). Narcisistul își dă o importanță sporită, făcând tot ce ține de el pentru „a da bine în ochii lumii”. Va trăi doar cu scopul de a-i orbi sau a-i impresiona pe cei din jur.
5. Dacă ai suferit un accident, ai trecut printr-un divorț sau ești bolnav, părintele narcisist este mai îngrijorat pentru cum îl va afecta pe el acest lucru, decât pentru suferința sau sentimentele tale. În mintea lui, o situație este serioasă doar dacă îl are pe el ca protagonist sau victimă. Nu este deloc interesat de trăirile celorlalți.
6. Te învinovățește pentru propriile eșecuri, nerealizări sau supărări. Un narcisist îi consideră mereu pe ceilalți vinovați pentru propriile lor sentimente sau acțiuni. Acesta nu are capacitatea să își asume niciodată vina sau responsabilitate pentru ceva. „El nu este niciodată vinovat de nimic. Niciodată nu greșește. Toți ceilalți sunt răi, proști, incapabili, leneși, dezorganizați etc. etc.”
7. Părintele narcisist ia întotdeauna lucrurile la modul personal. Orice face copilul este pentru sau împotriva lui. Dacă ceva nu îi iese, te învinovățește pe tine. De altfel, dacă se supără, are obiceiul să țină ranchiună o perioadă lungă de timp, pedepsindu-te fie prin a nu vorbi cu tine, fie printr-o atitudine de victimă, făcându-te să te simți mizerabil în permanență.
8. Te simți neacceptat de acesta. Te critică ori de câte ori are ocazia, îți arată mereu că nu ești suficient de bun și te compară frecvent cu alții. Dacă ai parte de o realizare, are grijă să îți umbrească bucuria, spunându-ți că ce ai făcut tu este neimportant sau că succesul tău este irelevant: „oricine putea să facă asta”, „și copilul lui X a făcut asta” etc.
9. Nu te laudă decât pentru lucrurile care țin de el sau în care își poate asuma și el meritul: „ești inteligent pentru că eu m-am ocupat de tine”, „ești frumoasă pentru că pe mine m-ai moștenit”, „ai cariera de succes, pentru că eu te-am dus la cele mai bune școli” etc.
10. Se comportă ca și când întreaga lume se învârte numai în jurul lui. Se plânge mereu și îi blamează pe toți cei care nu îi servesc așteptările. Este aproape mereu nemulțumit de cei din jur, cu excepția persoanelor cu un statut social foarte înalt. Totul este dus spre extrem: dramă totală sau exaltare. Nu există decât problemele sau bucuriile lui. Oricât de important ar fi proiectul tău, atunci când el s-a împiedicat într-o pietricică, trebuie să lași totul baltă și să sari în ajutorul lui. În caz contrar, ești un nerecunoscător!
11. Îi place să se considere ca făcând parte dintr-o elită, așadar va considera că orice persoană fără o poziție privilegiată îi este inferioară. Visul unui părinte narcisist pentru copilul său: să fie (sau să se căsătorească cu) o persoană influentă, bogată sau renumită, care să-l întrețină și pe el. Prin comparație, un părinte normal își dorește pentru copilul său să fie fericit.
12. Nu îți respectă intimitatea. Considerând despre sine că este cea mai importantă persoană din Univers, părintele narcisist îți va invada propria intimitate și nu îți va respecta niciodată limitele sau spațiul. Trăind cu impresia că are dreptul la tot, un asemenea părinte va cotrobăi prin lucrurile tale, le va lua sau le va vinde/dona ca și când ar fi ale sale, fără să te întrebe sau să îți ceară acordul. Îți va citi jurnalul, va intra în camera ta fără să bată la ușă și nu va ține cont niciodată de individualitatea ta ca ființă umană.
13. Pentru un asemenea părinte nu ești decât o extensie a propriei sale ființe, nicidecum un individ separat, cu propria lui viață și cu propriile sale trăiri. Va lua mereu decizii sau hotărâri în locul tău și va încerca prin orice mijloc să îți controleze viața. Nicio alegere de-a ta nu este bună, decât dacă este în favoarea lui sau dacă are el ceva de câștigat.
14. Te manipulează sau te simți manipulat în permanență. Încearcă prin diferite tehnici să te determine să faci ce își dorește el. Un părinte narcisist apelează cu ușurință la șantaj emoțional, amenințări, abuz verbal sau abuz de tip gaslight. Pentru el nu ești decât un instrument sau o cale de a obține ce își dorește, cum este, de altfel, orice altă persoană.
15. Reacționează foarte agresiv la observații sau la critici. După cum am spus deja, narcisiștii nu se consideră niciodată vinovați de nimic, ba dimpotrivă, se consideră ca fiind „cei mai cei”. Așadar, dacă cineva îndrăznește să le atragă atenția, oricât de constructiv ar fi formulată observația, aceștia se vor înfuria din cale-afară. Dacă simți că mereu trebuie să îți măsori cuvintele în fața lui, pentru a nu se simți jignit, atunci ai un părinte narcisist.
16. Se martirizează, îți reproșează cât de multe a făcut pentru tine, se victimizează. Un părinte narcisist vede grija față de copilul său ca fiind un sacrificiu sau efort continuu, iar pe copil ca pe o povară. Până la urmă, pentru o persoană căreia îi lipsește cu desăvârșire empatia, a fi atent la nevoile altcuiva chiar este un efort.
17. Simți că în anumite situații intră în competiție cu tine sau simți o oarecare invidie din partea lui. Pentru un narcisist este important să fie el cel mai bun, indiferent cu cine intră în competiție. Nu te va scuti numai pentru că ești copilul lui.
18. Un narcisist consideră că toți ceilalți îi sunt datori cu câte ceva. Așadar îți va reproșa până și faptul că ți-a schimbat scutecele când erai copil. Un narcisist nu are simțul responsabilității, dar are simțul responsabilizării. Se așteaptă în permanență ca ceilalți să-l servească, să-i fie recunoscători și să-l admire până la idolatrizare.
19. Un părinte narcisist nu are niciun respect față de copilul său. Nu îi respectă individualitatea, nu îi respectă trăirile, nu îi respectă intimitatea. Dincolo de lipsa de respect față de cei diferiți de el, manifestă chiar și ură și dezgust față de aceștia. Este intolerant față de orice „abatere” de la normele impuse de societate sau de la regulile impuse chiar de el.
20. Se comportă ca și cum ar fi singurul om care deține adevărul. Nu are niciun fel de deschidere față de părerile celorlalți și este de părere că dacă cineva gândește diferit de el, respectivul nu are dreptate. Se simte adesea neîndreptățit, prin urmare copilul lui crește cu povara extraordinară de a-i fi greșit părintelui prin simplul fapt că s-a născut.
21. Un narcisist este total imatur din punct de vedere emoțional. Vei avea în permanență impresia că ai de a face cu un copil răsfățat, lipsit de conștiența de sine sau de ceilalți, interesat doar de satisfacerea propriilor nevoi și orgolii.

Este bine de notat că, în ciuda faptului că par intenționate, reci și calculate, acțiunile unui narcisist nu sunt făcute la nivel conștient. Narcisiștii chiar nu realizează că acțiunile lor îi pot răni sau traumatiza pe cei din jurul lor. Și ei sunt, la rândul lor, oameni răniți, iar tulburarea mentală cu care se confruntă este în principal rezultatul unui blocaj emoțional apărut în acea etapă în care copilul învață să își transfere atenția dinspre sine spre cei din jur. Dacă în acea perioadă, părinții au fost absenți sau au emis sentimente negative către copil, pe care acesta le-a resimțit, atunci se produce blocajul de transfer al atenției. Astfel, atenția rămâne concentrată pe sine.

Sub carapacea dură a narcisiștilor, dincolo de aparenta grandiozitate, putere și detașare, se află o persoană vulnerabilă, instabilă și extrem de speriată. Din păcate, aceasta nu poate primi ajutor din exterior decât dacă apelează ea însăși la cineva. Este inutil să îi arăți unui narcisist că este bolnav. Nu numai că nu te va crede, dar te va acuza de lipsă de respect, nerecunoștință sau nebunie. Iar apoi te va pedepsi nemaivorbind cu tine sau servindu-ți acea atitudine de superioritate și aroganță.

Ce poți face tu este să înveți să te ferești de asemenea oameni, să nu le dai puterea ta și să îți amintești mereu că acțiunile lor sunt mânate de tulburarea mentală de care suferă.

Din păcate, un copil care a fost sau este crescut de un narcisist va avea nevoie la maturitate (dacă ajunge acolo în adevăratul sens al cuvântului) de multă terapie pentru a vindeca toate rănile abuzului produs în mod inconștient și neintenționat de părintele său, astfel încât mai târziu să nu intre într-o relație cu un narcisist sau să devină chiar el, la rândul său, unul.

NOTĂ: Știu că părinții narcisiști NU o să se regăsească în acest articol, deoarece nu au capacitatea să își recunoască propriile comportamente greșite. Însă am speranța ca măcar copiii lor s-o facă, astfel încât să știe că nu e nimic în neregulă cu ei și că nu au nicio vină pentru felul în care sunt tratați de părinți.